Scriu…

De ce scriu?Scriu sa ma vindec,scriu sa impartasesc cu alti oameni,scriu sa scot din mine,scriu ca nu vreau sa mai dospeasca in mine povestile,scenariile,fanteziile,scriu sa nu ma mai identific cu anumite stari,anumite situatii,scriu sa ma schimb,sa devin mai buna,sa rafinez adevarul.

Scriu ca terapie,scriu sa nu le mai tin in mine,scriu ca stiu ca ma ajuta si umil sper sa inspir si alti oameni sa faca asta.

Sunt inundata de rusine si frica sa nu dezamagesc sa nu starnesc indignare sau atacuri…”scrie si asta,cine se crede?”,”mare branza”,”toata lumea crede ca poate sa scrie si ca are ce sa transmita”,”ce te face sa crezi ca intereseaza pe cineva ce iti trece tie prin cap”,”cui sa i se para interesant”,si scriu pregatita sa primesc de toate.

Tocmai de-aia scriu,sa trec peste frica de a fi expusa,frica de a esua,si sa vad ca nu mor daca oamenii ma vad,ma aud,ma cunosc cum sunt eu,daca ma contrazic,daca nu ma inteleg,daca nu ma vad perfecta.

Cu mari defecte,cu mari frici,cu mari greseli,cu multa ura,cu multa neiertare asta sunt eu,si incet-incet incep sa ma accept ca sunt asa,sa ma iert ca sunt asa,sa integrez acele parti din mine.

Scriu si cu speranta ca nu ma va citi nimeni,ca voi trece neobservata,ca nu au cum sa ajunga la mine.Macar sa nu citeasca cei din familie sau prietenii,sau cunoscutii.

Scriu si cu speranta ca voi trece peste aceste blocaje si voi avea curaj sa imi asum aceste scrieri si voi putea sa le scriu cu numele meu.

Stiu doar ca voi incerca sa fiu cat pot de autentica,cat pot de transparenta,ca voi scrie din sufletul meu fara sa ma mai ascund,fara sa mai apelez la vreo masca,ca voi cauta prin toate cotloanele sa vad ce mai e acolo.

Scriu stiind ca ma voi contrazice,stiind ca voi face lucruri care am zis ca nu le fac,de exemplu ca imi voi lua inima in dinti si le voi da celor cunoscuti sa citeasca desi o parte din mine e terifiata.

Scriu stiind ca voi vrea sa sterg,public stiind ca voi vrea sa il iau inapoi sau chiar o voi face,dar incerc,ma lupt cu ceva din mine.

Scriu ca e mai bine decat sa nu scriu…

 

 

 

Reclame

De ce scriu

De cand am nascut-o pe Anastasia,poate chiar de cand eram insarcinata au inceput marile schimbari si in viata mea.Simt nevoia de a scrie cum invat arta mamitului,simt nevoia sa scriu despre persoanele care au ridicat stacheta,despre cartile care sunt must read,despre alimentele bune pentru copii,despre casele si camerele copiilor,despre jucariile copiilor,despre gradinitele copiilor,despre cursurile sau sporturile copiilor.
Daca sunteti ca mine si sunteti constienti ca aceasta perioada a copilariei este fundamentul intregii noastre vieti atunci va invit intr-o comunitate virtuala unde punem copilul pe primul loc si ii oferim ce merita.Unde deschidem subiecte pentru a gasi cele mai bune solutii si a le pune in practica.Unde incercam sa facem ca meseria de parinte sa fie cea mai apreciata dintre toate meseriile pentru ca este cea mai importanta pentru familie,societate si chiar pentru intreaga lume.
In speranta unei comunitati reale bazata pe adevarate principii de viata si aici in Romania incep acest blog…Doamne ajuta!